Before Kodak’s Crisis and DigitAlia Tempora
(To Father Rosolino, The Catcher of Souls)
Ranunculieddu a quattru fogghi,
t’à’ taliàtu ma’ nni la facci,
quantu si’ bieddu, nni sta gran sciuruta
di primavera ancora cu la scorcia,
‘ncuddata nni l’eccètra di pirnici,
chi, appena scuvata, va curriennu?!…
Si vua, ti puortu lu specchiu d’argentu
di la Fantàsima di Barbarà,
pi’ taliàriti pulitu nni la facci,
accussì frisca e vellutata
com’a chidda di lu Bamminieddu
di un bassurilièvu di marmu giallu…
Sarà cchiù bieddu lu narcìsu,
ma è troppu chinu di li so’ grazzi!…
Tu rapi l’uocchi, la matina,
quannu lu Suli si struvigghia
e li chiuvi, a la scurata,
quannu lu suli si v’a curca,
propia cuomu un picciriddu
ca cci piaci struvigghiarisi
e addummìscisi cu lu patri,
cu la matri e cu li frati...
C’è un curatu di campagna
ca si compiaci di fotografari
tutti li sciuri di li cuntrati
di Malascarpa a Funtanamurata
e un patrimoniu ha consumatu
pi’ rullina e gasulina…
Fatti fari ‘na foto d’iddu,
si nun cci l’àvi già nna lu saccuni,
before tèmpora digit Alia.
Accussì, viri, personalmente
(ma la testa nun ti muntari!…),
ca si’ bidduzzu veramenti...
Didacus
_______________________________
(From ‘90s Sant'Ann’Alia's Dialogues)